Rezistenta la oxidare a țesătură TPU în medii cu temperatură ridicată este un indicator important pentru evaluarea duratei de viață și a stabilității acestuia. În general, TPU prezintă o rezistență excelentă la oxidare și poate rezista într-o anumită măsură reacțiilor de oxidare la temperaturi ridicate. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că rezistența specifică la oxidare depinde de formularea și procesul de fabricație al TPU.
Pentru a îmbunătăți și mai mult rezistența la oxidare a țesăturii TPU, pot fi luate diferite măsuri:
Utilizarea antioxidanților specifici: Adăugarea de componente antioxidante în timpul producției de TPU pentru a capta și neutraliza radicalii liberi, întârziind astfel reacțiile de oxidare. Pot fi adăugați fenoli împiedicați, amine sau esteri de fosfat, toate acestea sporind efectiv rezistența la oxidare a TPU.
Optimizarea proceselor de fabricație: ajustarea parametrilor procesului de fabricație TPU, cum ar fi temperatura, presiunea și timpul, poate face structura sa mai compactă și mai stabilă, ceea ce ajută, de asemenea, la îmbunătățirea rezistenței la oxidare.
Tratamentul suprafeței: Tratamentul cu plasmă sau alte tratamente de acoperire pe suprafața țesăturii TPU pot forma un strat protector antioxidant, sporind rezistența la oxidare.
Selectarea formulărilor adecvate: Alegerea formulărilor TPU care conțin antioxidanți și alți stabilizatori în funcție de cerințele specifice aplicației poate duce la o rezistență mai bună la oxidare.
Deși aceste metode pot îmbunătăți rezistența la oxidare a țesăturii TPU, oxidarea poate apărea în continuare la temperaturi ridicate severe și la expunere prelungită la medii oxidative. Prin urmare, în producția efectivă, este esențial să se selecteze formulări adecvate de TPU și să se ia măsuri suplimentare adecvate în funcție de mediile și cerințele specifice de utilizare pentru a obține rezistența la oxidare necesară.
